Micile uimiri ale vieții – marți

De vreo 2 ani și jumătate, de când am început să lucrez în echipa Identity în Adobe, am făcut trecerea la IntelliJ ca IDE de zi cu zi. Asta după o pauză de câțiva ani în care am „codat” mai mult în Sublime Text și în Outlook :)

Unul din lucrurile care m-au surprins în mod plăcut la IntelliJ a fost cât de deștept este autocomplete-ul. Nu de puține ori, după doar câteva linii scrise, să zicem 20–30, completarea de care aveam nevoie era în capul listei de sugestii, dacă nu chiar prima din listă – astfel că ajungeam să scriu cod mai mult cu Space, Enter și săgețile.

Astăzi am (re)constatat eficiența auto-complete-ului când m-am apucat să fac un refactor într-o bucată de cod mai veche. Refactorizarea consta în înlocuirea constantelor numerice folosind constantele din clasa HttpStatus. După vreo 4–5 cicluri de

selectează "200", scrie în loc HttpStatus.SC_OK

și

selectează "400", scrie în loc HttpStatus.SC_BAD_REQUEST

IntelliJ a început să-mi ofere ca primă opțiune HttpStatus.SC_OK când selecția era "200" și HttpStatus.SC_BAD_REQUEST atunci când selecția era "400".

Asta a fost mica surpriză plăcută a zilei de marți.